joi, 29 aprilie 2010

Este prea tarziu

Am deschis ochii prea tarziu in dimineata asta. Tremuram tot, iar singurul lucru ce zbura prin mine erai tu cu numele tau. Sunt treaz de cateva ore si tot tremur. In noaptea trecuta te-am visat. Te strangeam in brate si te sarutam. Tu spuneai frumos: este prea tarziu!
Pe trecerea de pietoni cativa oameni. Un adolescent plin de adrenalina alearga sa traverseze pe rosu. In mod evident este lovit de o masina. Intins pe jos, acoperind doua dungi albe, este privit de toti cei din jur: este prea tarziu!
Un cactus sta pe pervaz la geam plangand. Are nevoie de apa: este prea tarziu!
In momentul asa un padurar scapa cainele intr-un rau. Acesta este luat de apa: este prea tarziu!
La campionatul mondial de atletism un fotograf nu reuseste sa faca fotografia ce o doreste: prea tarziu!
Am inteles si crezut la un moment dat ca este prea tarziu. Este prea tarziu sa te trezesti, prea tarziu sa respiri, tarziu sa ajungi la locul stabilit. Am crezut cand tu ai spus este prea tarziu!
Nu este adevarat, niciodata nu este prea tarziu. Soferul masinii ia adolescentul in brate si il duce la cel mai apropiat spital. Cactusul este udat la fiecare 2 saptamani. Padurarul se arunca in rau sa isi scoata cainele. Fotograful se aseaza in alt unghi. Niciodata nu este prea tarziu!
Apoi am inteles. Este prea tarziu atunci cand renunti. Renunti!
Acest niciodata de mai sus este ucis miseleste.
Tu cand ai spus prima oara este prea tarziu!? Nu cred ca vreau sa imi aduc aminte pentru imi doresc acest niciodata pierdut langa mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu