Am haine noi gasite intr-o cutie din coltul cel nou al incaperii. Ma imbrac incet. Nu este nimeni si nimic in jur. Asta face ca linistea sa fie mai adanca. Imi trag pantalonii peste, intind camasa pe umerii mei, leg sireturile cu doua funde, aranjez cureaua, inchei si ultimul nasture al camasii, imi dau cu mana prin par sa-l aranjez... emotiile ma cuprind, scap sticluta cu parfum pe dusumeaua rece - primul zgomot puternic, ce-mi ascute urechile - adun cu podul palmei doua picaturi frumos mirositoare si le intind pe gatul meu proaspat ras. Cutia a disparut.
Cum iti va clipi in momentul intalnirii noastre? O intrebare la care timpul imi va raspunde.
Trec prin multe locuri, intalnesc o multime de lucruri dar nimic nu ma opreste, tot in genunchi ma ridic.
Te vad.
Ma vezi.
Si... incepi sa tragi de mine, de hainele mele cele noi, de corpul meu,... te rog, te rog, imi lasi o mana sa te pot mangaia pe chip?!?! imi lasi un ochi sa te admir la trup?!!? imi lasi o ureche sa te aud ce spui!??... daca nu poti face asta, te rog sa imi lasi o parte mica sa te pot saruta!?!?
Mirosul parfumului se imprastie in toata incaperea, eu inca nu am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu