Crapat

Cu siguranta.

Imi pun centura de siguranta, imi trag picioarele, imi pun mainile la piept... te privesc in ochi si spun: da cu mine de pamant!! Si tot nu eram pregatit pentru asta. Oare trebuia sa fiu!!? Ciudat, imi uit totul in ceata si nu vad decat un singur lucru. Te vad pe tine.

Intrebarile de dece? cum? cand? nu isi au locul. As fi vrut sa-si aibe locul. As fi vrut sa ma privesti in ochi cand te pregateai sa ma trantesti de pamant. As fi vrut...

Mananc din pamant acum. Fata imi este adanc infipta-n loc. Totusi, in aceste momente cred inca in sentimentul cel avem impreuna. Cred sa facem amundoi, impreuna...

Cu siguranta, am crapat. Am nevoie de apa. Am nevoie de tine.

Trepte

Am trei trepte in buzunarul meu de la camasa. Este sus in partea stanga a pieptului. Sa cobor sau sa urc!?? Cu gandul asta vreau sa o spal.

In schimb am colorat. Am colorat locul unde mai lovit. Il voi purta tot timpul, chiar si dincolo de el. Din tot corpul meu ce va putrezi culoarea va ramane si se va vedea. Va straluci ca cel mai frumos lucru si nimeni nu va sti ca de fapt acolo se ascunde durerea. Durerea de a respira si merge pe drum fara tine. Incerc sa caut partea buna a lucrurilor. Tot ce gasesc este sa iti fie tie bine. Eu unul sunt mult prea sub talpi ca sa ma apropii de grupul de cuvinte a simti bine.

Imi tin lumea, ca un idiot. Dar imbratisez ideea de idiot in schimbul celei de cadere a unei lumi.

Astern lapte in pahar.

Plutesc

Imi intind ambele brate spre cer si tip cat ma tin plamanii:

- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Plamani lenesi. Nui bag in seama. Incerc sa stau cat mai mult in starea de fericire ce ma inconjoara din interior spre afara - culori de curcubeu.

Pentru aceasta secunda oara, ce sper eu sa nu se mai termine ci doar sa inceapa ca intr-o forma de cerc, eu respir.

Incet, muschii bratelor incep sa ma doara. Nu renunt. Pentru secunda asta oara, eu respir.

Si cad cu ochii sub ploape, nu apuc sa-mi dau seama daca am atins ceva... si cad si eu sub pleoape... unde... nu tin de nimic.......vin cu tine....

Carbunele

Intru pe usa din spate. Asa fac tot timpul, intru pe usa din spate. Bag mana in buzunar si scot ruleta. Apuc de un colt din camera si trag spre capul ruletei. Notez, 4 dungi latime, 2 dungi lungime si 3 dungi inaltime. Ce fac? Nu este de ajuns pentru ce vreau sa fac. Trebuie sa trasez un nou plan. Scot hartia si incep sa sterg cu guma. Bine, macar am scris cu creionul. Ciudat cand stergi urma carbunelui de pe foaie, te astepti sa nu ramana nimic. Dar ramane dunga trasa si in plus foarte mult material aparut de nu stiu unde, ce il tragi cu mana intr-o parte sau alta si dai pe tine.

Intorc spatele la bec - am impresia ca cineva se uita la mine - si ma trantesc cu picioarele intr-o galeata de apa rece. Pantalonii suflecati invers, de la brau in jos pana la genunchi, asteapta intamplarea. Crsss, crss... alearga al meu carbune pe hartia proaspat stearsa. Incerc sa-l duc pe o cale noua, dar el trage tot spre ce am sters. Dupa un timp de cearta, un timp in care au trecut cateva zgomote de anotimp printre noi, il conving sa mearga prin aceste noi locuri ce lui i se pareau reci si pline de ceata.

Incep sa scriu la noul meu plan.

Fara sa vad al meu carbune scria: Imi este dor!

Locul de intalnire, locul pentru care traiesc

Vine ultima masina. Ma urc in ea in graba, cu gandul: si azi voi face un lucru minunat. Cobor intr-un alt timp. Am uitat ce statie este. Imbracat bine, mirosind frumos ma indrept spre sfarsitul zilei.

Tin la nodul meu din gat atunci cand ma gandesc la tine.

Tin la golul meu din stomac atunci cand ma gandesc la tine.

Astept seara sa iti pot spune toate.

Vantul imi flutura freza si camasa scoasa din pantaloni..si pantalonii... dar gandul meu la tine nu mi-l poate misca, oricat de puternic ar sufla.

Incepe sa ploua. Rauri rauri imi curg apa pe fata, stergand pe ochii mei umbrele de ceata... dar gandul meu la tine nu mi-l poate ineca, oricat de puternic ar uda.

...

Soare, si tu la mine incerci sa zambesti, sa ma arzi cu raza ta? Vreau sa stii, gandul meu la ea nu mi-l poti lua, oricat de puternic ai rezona.

Pe scaunul meu de la geam ma gandesc sa vina seara. Sa se termine ziua. Sa te pot imbratisa. Asteapta-ma! Voi veni cat de repede pot.

In fiecare zi este la fel.

In patul meu intins pe spate, cu ochii inchisi, imi incep viata alaturi de tine.

Cu ochii inchisi iti spun toate: ziua astept sa vina noaptea, si imi este dor, sa ne intalnim in acest loc, in vis [cand imi este dor, trag un pui de somn sa te vad pentru 1 secunda...] adorm si incep sa ma trezesc.

Nu am avut timp sa iti spun totul aseara, dar in seara asta cred ca va fi senin.

Somn usor si bine te-am gasit.

Alb

Adunareaa!! Ordon literelor.

Am o pagina alba, este alba atat cat vreti sa va intindeti. Nu ma intereseaza legaturile ce le veti face, sau greselile ce le veti face. Singurul lucru ce ma intereseaza este sa transmiteti un mesaj curat, clar si indivizibil. Sa-nteles?

A, stiu ca iti place sa te auzi tare si de cat mai mule ori posibil, dar acum este vorba despre un mesaj pozitiv si nu de unul in care toti alearga pentru ei insisi. Vreau sa va intelegeti pentru aceasta pagina. Este posibil sa existe ca o ultima pentru noi, pentru noi toti. (gandul de superlativ ne sperie si ne atrage in acelasi timp, pe toti).

E, stiu ca iti place sa fii mai mult intrebare, mister, enigma... dar acum este vorba despre un mesaj clar. Vreau sa ajuti pe cat poti. Vreau sa fii tu. Acum este sansa ta de a reusi.

Toate se dau la o parte.

Pe probabil ultima pagina, in albul ce apare scris: EA.

Cateva minute

Incerc sa alerg in genunchi in gandul meu spre tine. Ma grabesc sa te prind.

Am haine noi gasite intr-o cutie din coltul cel nou al incaperii. Ma imbrac incet. Nu este nimeni si nimic in jur. Asta face ca linistea sa fie mai adanca. Imi trag pantalonii peste, intind camasa pe umerii mei, leg sireturile cu doua funde, aranjez cureaua, inchei si ultimul nasture al camasii, imi dau cu mana prin par sa-l aranjez... emotiile ma cuprind, scap sticluta cu parfum pe dusumeaua rece - primul zgomot puternic, ce-mi ascute urechile - adun cu podul palmei doua picaturi frumos mirositoare si le intind pe gatul meu proaspat ras. Cutia a disparut.

Cum iti va clipi in momentul intalnirii noastre? O intrebare la care timpul imi va raspunde.

Trec prin multe locuri, intalnesc o multime de lucruri dar nimic nu ma opreste, tot in genunchi ma ridic.

Te vad.

Ma vezi.

Si... incepi sa tragi de mine, de hainele mele cele noi, de corpul meu,... te rog, te rog, imi lasi o mana sa te pot mangaia pe chip?!?! imi lasi un ochi sa te admir la trup?!!? imi lasi o ureche sa te aud ce spui!??... daca nu poti face asta, te rog sa imi lasi o parte mica sa te pot saruta!?!?

Mirosul parfumului se imprastie in toata incaperea, eu inca nu am plecat.

Jumatate

Ma trezesc intr-o jumatate. Este jumatatea in care locuiesc. Trebuie sa o ridic, sa o spal, sa o imbrac,... sa o ingrijesc. In ceva, posibil sa apara a doua jumatate. Pregatit inchid ochii, intind mana si ies afara in marele aer ce trebuie sa-l respir. Pieptul imi este primul spre intampinare a tot ce se petrece in fata.

Merg pe contrasens cu gandul sa vad cine ma loveste. Nu ezit. Las totul sa ma loveasca in plin. Te stiu pe tine, o stiu pe ea, pe el,.. pe cei ce in curand ii voi cunoaste. Va salut!!!

Raman cu voi.

Totul este culoare. Uite verde, uite rosu, uite albastru, galben... sunt toti si toate aici. Ma bucur de prezenta si dansul lor. Ma prezint:

- Passanger, vom avea multe de umplut.