Mai aproape!

Esti intreg si mergi pe strada scuzabila din colt. Nimic nu te doare si in jurul tau este doar placere. Fluieri, te joci, cazi si te ridici fara lucru manual intersectabil. in fata ai copilaria.
Treci despre doua blocuri apoi pierzi un deget. In jurul tau incepe sa apara nevoia. Mergi agale cu 1 mm mai putina placere si iti pierzi toate degetele. Incepi sa vezi in ceata. Te clatesti la ochi alte doua blocuri si observi ca ai pierdut o mana. Mergi, mai apoi pierzi doua maini si iti dai seama ca nu ai cum sa te mai rogi si iti intorci fruntea spre Dumnezeu. Mergi, mai apoi iti pierzi pana si capul - momentul liber al creatiei.

cu cat pierzi mai multe, cu atat te apropii mai mult de tine, de Dumnezeu, spiritual
raspunsurile sunt goale fara intrebarile potrivite
exista intrebari bune fara raspuns!!!

un cuc

Imi plac persuasiunile in culoare de lumina licar de mireasma. Alearga spre oftat intr-un cuget mult plecat.

In relevanta masii ce contact au toate. Dorinta sa faci lucruri greseala ce nu se vede, sunt doua pamanturi fara glucoza intortocheate. Si te cunosc!

Te miros in gura a minciuna si ardoare de culoare ca un nenascut. Pace-mi maini cu ochii.

!

timp

Imi placi placi de mine intrun dublu sens de ordine superiora ochiuliu mijlociu ce in piept il port. Si totusi nu stiu sa inot atunci cand vrea sa zbor printre picaturi de apa. Sa imi iau o umbrela impermeabila sa acopar ... al meu trup de satisfactie. Dar, unde si increderea, imi place sentimentul.

Timpul si distanta tin cu mine si al meu gand, frumos zboara la tine.

Ma gandesc intr-un alt film cu multi actori, daca as avea trei maini as face mai multe. In sensul as manca mai repede, as deschide mai multe usi...?! Dar atunci cum o putere vine cu o responsabilitate, va trebui sa tai unghiile unei a treia maini. Intrebarea ramane: as faceo mai repede?

Si mantorc alene sa cad intr-un nou vechi inceput. Nu imi aduc aminte nicioadata care a fost primul! Si totusi cant.

Gand

Ma gandesc la tine,

La trupul tau peste mine

La zambetul tau si ochii tai in ai mei pieire

Buzele tale flori pe pielea mea pamantie

Te strang apostrof in vesnicie

incerc sa nu te pierd pentru cateva zile

Si imi este dor...dora

sa te cunosc!

Am plecat de mai multe ori ca suflet de stafie intr-o sambata tarzie si nici nu ploua.

Ma gandeam ca o sa apari unde eram... ai venit, dar era mult prea tarziu pentru mine, am plecat.

Lucru fara sansa

Lucrurile bune posibil sa se opreasca din frica de necunoscut. Sentimente nu conteaza atat de mult, inca o dovada ca dragostea nu exista - esti tu, femeie.

Un timp frumos s-ar fi creeat in cateva strangeri de brate, sarutari, transpiratie... dragoste. Subtirica si usoara, imi intorci nimic din ce-ti simt odinioara. Lucru plin de sine a numi un nume ce dispare, necreat sentiment.

Mi-ar fi placut sa iti spun intr-un totul ce nu simt, dar cu siguranta as fi simtit. Ce poate fi mai frumos decat un sentiment aproape neinceput fara pic de sansa. Grija unei lovituri este cu mult mai mare decat grija ce mi-o porti cand ma strangi in brate si gemi sarutand. Isi are loc intrebarea "de ce", cand nu exista mai mult din presupusa incercare.

Ce naiv sunt!!! Inca o data recunosc: Ma simt intr-o lume in care nu ma recunosc. Cred in cuvinte ce nu exista curand, ele par a se aude dar se ascund in dos.

Ce este lucrul ce-l caut gasindu-l fara sa-l cer!? Faptul ca te plac si imi pasa. Exact in felul cum a inceput discutia. Dar tie nu...

Inclin spre miscari absurde ale muschiului pompa, si dor. As vrea sa inteleg unele mai multe lucruri. Incetarea gandului..., chiar le inteleg.

Ca un olog as cere o sansa, de curiozitate mai mult. Ce ar fi fost daca!?!?!

Superb, cum deja stiu necunoscut.

Imi vad timpul, il vad si pe al tau... nu se va intampla si ma simt un pic rau. Sentimentu-i numele ce il cunosc cel mai bine cand traiesc respirand balada aerului ce imi aduce un miros de tine. Imi este dor!

Imi imaginez ce si cum s-ar intampla... ce frumos ar fi... dar tu, tu nu vei veni.

Sunt ce vreau

Sunt feluri si feluri de a imi lamuri mintea cu mult prea multe ideii. Duc mereu la extrem ce pot gandi intr-o singura data, pentru pot mult prea multe palpabile creatii.

Sunt ce vreau.

existenta in sarut

Un cuvant in puterea lui se scurge asternut de propriami imaginatie,

Si apoi un sarut!

Plec si mantorc cand si unde vreau intr-un timp ce mi-l creez fara sa stiu cu propria-mi vointa,

Sunt ceea ce vreau sa fiu, in bratele tale delicate ce ma-nconjoara si-mi misca arii de fire de par intr-o muzica sonata. Imi vreau tu sa-mi fii amanta si apoi mai sus... un sarut.

Din livezi de ganduri ce miros a valuri, te-ngand dezbracata sa transpiri frumos... randuri randuri sub mine, si un mist aievea iti curge pe buze: mai mult!

Tablou ferecat de idei, si daca... de ce?!

Unde este acel cand vrei sa fii in el! Undeva pe drum se transforma dintr-un gol in alt gol de performanta deplina, fara control. Dichis in el/ea se schimba furtunos.

Daca ar exista sentimentul de iubire... l-am cunoaste facut.

cumpat - fapt

Imi place caderea in culoare, in nori de sunet si ploaie, cu geamul deschis. In acele momente vreau sa nu stiu a numara timpul ce trece. Cumpatat admir in tacere. De unde si ideea tacerea este una dintre cele mai galagioase voci.

Desi este puternica, apare o poblema. Iluzia de: nimeni nu te aude, nici macar atunci cand taci.

Multumesc pentru faptul de a ma auzi pe mine. Un fapt egoist.

omul

omul, odata cu descoperirea focului a semnat condamnarea la opulenta

Ce origini avem!?

Cuvinte care se pierd

orizont
voce

Abstract V

Incepeam sa construiesc fara idee pentru lucruri imense cu finalitate trecuta barierei timpului. Bun lucru.
Gandului cum sa-l curm de apare?! As dori sa fie un fir de ata totul. Ai terminat - ai taiat firul, il lasi intr-o intersectie unde putrezeste si nu mai stii de el... dar nu! Ramane totul cu dea firul in urma ta si porti indiferent de marime, atat cat poti si realizezi ca nu.
As vrea sa imi apara sa ma gandesc doar la ce imi impun. Sa-mi apara pentru ce nume si intamplari fara nevoie pentru mine? Nu! Cate ganduri impuse am - bucuros sunt de ele - fara ca acestea sa stie.
Caldura sifonata pe parchet gangur nume si intamplari ce impuse de mine mi le asez intr-o intersectie ca unui fir de ata intr-un totul tre...cut. Las acolo pentru putrefactie ata. Ma-ndur si casc!
Ferice de gandurile mele imens de simple si mie da.

Bucuria, linistea extemporala

Se apropie, inconstient incepi sa dezvolti o bucurie in adevarata ei putere, cu mult fast si petrecere. Ma-nclin fara de care pot respira in cerc.

Cobor si intind al meu corp intr-o liniste exterioara, extemporala. In interior insa, eu stiu sa mint.

Oul

Ajunge un numai ceva de inceput sa incepi sa alergi intr-un anume cerc. Te strig cu infrigurare.

Ce amintire!!! Cred ca ma indepartez si incep a ma simti bine, incep a ma simti gol. Nicio teama sa racesc. Sunt cu mult prea inchegat in gandul "nimic nam avut".

Ma invelesc cu intr-un gand cu alta culoare si nu vad sau simt nimic. Superb!! Aplaud cu bratele deschise si imi spun: "Bine ai venit! As spune imi pare bine sa te revad, dar tu nu imi esti cunoscut nici macar cat o stare de virgula".

Cu genunchii sfaramati in asteptare cu viata in apa lacrimilor ce rauri inconjuratu-mi fata, cad in sus si ma ascund. Dintr-o metamorfoza nu zic nimic de schimbare. Poate un pic de evolutie.

Si cad.

In sfarsit, mai am un pic si devin cum mi se cere, "fara de nimic". Exact tiparul ce nu se va pierde a ceea ce ni se impune fara a fi noi insine. Nu doare, nu simt nimic. Intamplarea face sa ma renasc acea stana de piatra ce se pierde in mii de ani in bataia vantului si a ploii. Evolutia mea consta in faptul ca acum mi-am luat si umbrela, voi ramane stana, piatra.

Cum sa remunerez ce simt cand nu exist. Undeva in spate foarte incredibil de mic ma pierd sunt eu. Locul imi este luat de un anume nu-l cunosc. L-am intampinat cum se cuvine mai sus, "bine ai venit".

Strainul meu, simt cum te iubesc in forma ta noua, pot respira unde vreau pentru nimeni nu stie cum si unde exist. De-as fi singurul...

Gandirea "outside the box" are o mica eroare, ramai singur de fiecare data cand o folosesti. Si viceversa, cei din jur raman singuri fara sa te mai auda. Stiu cum sunt, eu, ma refer.

Prea mult iesit din cutie... de-ar fi fost un ou.

Ma nasc din ou.

In trecere

Cu plete pe capul jos de cade cand nu se controleaza o asteptare de care nu stia. Pare a suna un pic greu digerabil, dar pt mine cristal. Forme duse la extrem incep sa imi raspunda la cateva curiozitati amicale in trecere.

Te salut pe tine si multumescuti pentru intelegere.

Am fost in trecere, sunt convins!!!

Pana in cea mai mica particula de rosu din mine.

Vantul ne va purta

Valul ce bate spre mine ametitor nu il inteleg. "S-a terminat" a sunat in telefon ca cel mai ascutit bulgare de gheata. Bate vantul.

Asta s-a intamplat cu asumare de raspundere din partea mea. Cine iti va strivi sanii cu pieptul lui gol te va privi macar pe sfert din ce te rivesc eu!? Ce griji imi fac cand nu ar trebui decat sa ascult vantul cum bate si ma duce.

Imperiul ce il voi creea l-as vinde pe bucata de timp ce a stat in loc cand ma purtat.

Cate cuvinte am de scris si totusi imi sta in degete destul de greu de descris. Adorm cu ochii deschisi, transpir fara emotii si nici macar nu este cald afara.

Nonsensul este nu "ne va" ci "te va" si "ma va". Constient de dublul act ce il ard in mine ma trezesc cu ochii inchisi de minune. Se va pierde nimic in timp. Desi vad un mod ciudat de dorinta pentru asta. Sa pierd controlul asupra lor, sentimentelor. L-am pierdut de mult.

Alerg descult prin valuri de pietre sa le prind din urma. Se duc, le intrec, dar nu ne intalnim sa petrec.

Imi ramane gandul "cine o sa iti faca sanii sa sara" sa te vada din partea aripilor tale.

Dar vantul ne va purta.

Singur

Ma gusta corpul cand te privesc fara vreo chemare anume. Transpir!

Am cateva motive in minte sa mor frumos. Cateva morminte, iar eu frumos intins pe spate ascuns intr-o vanataie de pamant. Invitati niciunul departe de mine. Salutul cu sabia infipta in piept. "L-am perdut mintindu-ma".

Si tot nu cred ca este prea tarziu sa aud ecoul lor.

Imi musc timpul cemi sta pe limba. Urmeaza sa-mi cante pasarele care mai de care in zbor peste soare. Este un ceva timp de stat acoperit. Vine vantul. Multumesc tie pentru florile de pe pieptul meu dezvelit. Cu o masca de aburi respir cautand intr-o lacuna crasa: am murit frumos.

Singur!

Moment

Eram pe scari, iar scarile nu erau sub mine. Culoar fugitiv abstract, te vad cum urci. Nu stii ce sentampla totul fuge de sub tine, genunchi si picioare departe de tine. Te ascunzi intro incercare nereusita. Te vad si tac.

Apropiete sa te pot imbratisa si dute unde iti este locul.

Miros naftalin de gand curbat intro incapere ce sta tot intrun loc uitat de priviri cunoscute. Aer imbacsit de fum si voci in cautare de consum carnal. Atmosfera pleaca totul.

Si team strans in brate pana team pierdut.

Deschid ochii si dorm.

Miscare in relax

De curand am aproape sa plec. Vedeam cum este in jur si iar ma intorceam la baietii din camera. Am ras. Am ras... Amuzant peste totul. Imi lipesc palma de frunte a apa scursa din ganduri si incep sa impletesc o poveste.

Tu ce mori eu respir. Morbidul apare ca o senzatie de ceva in spate, iar el este ceva in fata la trecut. Ce numar de asteptare oare am eu pe biletul meu. Dar daca vreau sa aj mai repede? Atunci sa ma grabesc!? Cred in schimbarea formei lucrurilor, deci nimic nu are ce sa se schimbe.

Infantilul din mine are nevoie de sanul tau. Da din maini si din picioare pntru cateva minute de atingere maxima a sexului tau. Si revine.

Sunt iar in camera cu baietii a caror nume nu le cunosc. Citesc o carte. O citesc dintro clipita. Vad ca paginile trecute nu au disparut. Daca vreau sa retraiesc ce adineauri am trait atunci dau pagina inapoi. Ar fi o imagine interesant de frumoasa. Asta inseamna ca as putea convinge in mine posibilitatea unei retrairi in viitor.

Ce vis!

Momentul cui

Mana, mainile, imi place sa le misc incet cateodata sa simt energia din jur. Astept sa inceapa reactiunea cu gandurile mele. Astept uncind pentru ce va fi sa fie.

Cum tiai ales momentul de acuratete aproape maxima sa ma intrebi ce fac exact dupa o perioada fixa? Este unul din misterele dorintelor mele. Sper sa le controlez intr-o buna zi. Sa fiu mare asa cum voi sti.

Imi este mare sa stiu ca esti bine desi stiu ca iti este dincolo de zid mare greu. As vrea sa vin sa cad sa te ating pentru tot. Intamplarea sau nu a alegerii a fost facuta. Inapoi nu este o directie ci doar o opreliste.

Cata intensitate imi cade pe umeri dupa asemenea momente. Imi revin cat de cat dupa ceva saptamani. Vreau sa nu am dece sa imi revin. Stiu ca nu este posibil dar insist ca un prost in fata unei intrebari de ce?

Apa ce curge, imi este dor sa o vad cum te atinge.

Pe scurt, moment de 1 an.

Sarbatoare

Sa fi trecut atatea zile incat sa incep sa vad in cuvinte atatea si atatea frici fara de care nu as putea sa ma numesc a trai om?

Interesant mi sa parut tot timpul sa incepi cu o intrebare. Este ca si cum tu ca si individ cunosti o baza destul de incarcata de informatie, care sa iti lase necesarul liber sa pui intrebari. Si uite cum incepi sa construiesti sau sa distrugi.

Conteaza foarte mult banuiesc si timpul si banca si vremea din pachet. Conffeti sa zboare sa seadune toti si toate, in pachet. Atunci vom incepe omi a oameni.

Incetul cu incetul cred cu tarie in crearea unui verb plin de substanta: "a omi". Ar defini mult mai bine decat "a trai". In fond sunt aceleasi kilograme de aer de respirat expirat. Dar a omi suna mult mai cuprinzator.

Ar trebui sa sarbatoresc cu lacrimi un acest timp fara tine. Dar eu mai naiv din fire sarbatoresc prin propunerea unei statui de temelie pentru o definire a omului cu sine. Incep sa omesc, atunci cand ma mint fara sa imi dau seama. Ince incet il transform in toate timpurile. Sarbatoarea omneste sus deasupra.

Sa desfacem licorile.

Lipsit de scrupule recunosc in omnia mea: imi lipsesti.

Superb!!! Printre flori.

Abstract IV

Hahahaa sa fie rasetul totuna cu ce se simte in a bucuriei oara de lipsa ta. Cu nostalgie in lacrimi le grebesc sa iasa, sa tipe: De ce nu mai este nimeni acasa? Gol. Gol, mai gol. Sunt cezar ce nu fostam dat cezarului, printre ramuri de maslin nutresc a convingere pentru ce trebuie sa spunem sa inlocuiesc.

Doi, trei aburi imi curata fata si o lasa sub forma de mucegai. Vino sa te iau in brate sa te strang cu piept cu tot. Iara sufletul tau in urechemi va dormi de sunetul meu. Trec de limita ce seapropie intentionat de un pion. Am trecut, sunt in neom. Freza sustachie peste fata, vreau sa te cuceresc cu soare pana ddimineata.

Cum toate sufletele pleaca presupunere din acelasi loc, unde si cand se cerne apoi din apa intrun foc. Diferite sufletele ajung sa inece un intreg gram de poveste. 1 minut, 2 zile, ceva saptamani sau luni cu ani, acelasi somn nostalgic te iubesc de prost.

Deshid cateva usi de clant si observ sa nu simti sentiment ci rational tot timpul, numai asa poti imbatrani imreuna spctacular de frumos impreuna cu.

Ce terminatii alte inceputuri sunt in doua colturi, ma alearga cativa vulturi si eu zbor. Uite un nor, uite un aer pierdut in zbor, iar inima mea pluteste alcool.

Ochii tai imi plac!

Miros de bun simt

Se tot apropie un moment de 1 an de zile. Desi cred ca pe timpul asta era foarte evident. In mintea si sufletul meu insa nu. Orbit am crezut. Orbit voi pasi spre alta lume.

A mai trecut un 20. Plin toata ziua de ganduri si idei cum ar fi ce ar fi... degeaba. Rostul il caut in cateceva raspunsuri ce se ascund pe undeva in cuvintele tale. Ce curios ai tras tu cu ochiul sa vezi cum sunt, iar eu pierdut. Ma bucur cum team vazut acum, desi din nou imi dau seama ca nu eram acolo. Frumos cadeau peretii pe mine si imi inchideau ochii.

Orisicat as indrazni sa visez, cand totul se va termina pentru mine, iar pentru altul un nou inceput, voi fi inconjurat de sase pereti. Si mult, mult pamant peste mine voi vrea. Sa-mi fie cald. Si tu nu vei fi acolo.

Imi plac diminetile mele. Sunt superbe. Ochi mari deschisi traind un alt prezent decat cel trecut pe langa mine. Ascund un sentiment de proportii devastatoare pentru inconjurul meu. Incerc sa il controlez cat pot de bine, dar cand aud numele tau... ma resping.

Imi multumesc, dragoste si ura in acelasi piept. Ma bucura gandul ca le pot tine in nadejde. Le voi pacali in continuare in asa fel incat momentul diurn sa nu le vada.

Si cad, impuscat de mirosul tau.

Mic, neasteptat de mic

Colt de canapea mica, privirea direct spre usa.

Mi sa rupt lumea, am parasit corpul pentru foarte multe minute, desi au ramas in urma mea doar secunde. Am vazut totul ca printrun oblon deschis jumatate.

Parul un pic mai scurt.... culorile aleatoriu puse pe tine erau in aceeasi linie cu ale mele culori puse aleatoriu pe mine. Ai zis ceva de "gol ... stomac" imi pare rau ca nu am auzit ce ai spus, dar nu mai eram acolo.

Mult mai puternic decat un milky way. Macar in starea lui milky ma puteam controla cat de cat, acum... nimic. Aveam pretentii de la mine.

Ai sarit sa ma atingi cu buzele pe obraz, pe mine, de ce!!! Stiu, asteptai un raspuns de sentimente de la mine, eram departe, un fel de "bloc" departe. Ciudat cum dupa ceva km am reinceput sami resimt picioarele. Am putut sa imi revin un pic.

Nu tin multe minte ci doar cele peste 200 de batai pe minut, peste limita normala, ale inimii mele. Trebuia sa ies, pt ce as fi stat!!!??? Sa imi spui ca ai trecut prin asta!??! Am inteles. In forma mea de retard, am inteles unde mie locul.

Sa inteleg acum ca tot timpul am avut oarece dreptate!!?? Imi este greu sa cred asta. Nu acum, cel putin nu acum cand traiesc cum mi se cere. Si cui ii pasa in fapt de sentimentele cui!!! As rade un planset dar imi tremura mainile cand dau sami sterg lacrimile din gura. Sarate si dulci in acelasi timp.

Ce tipam in mine sami fac loc a spune ceva. Miai dat bloc si fara sa saluti, sau ai salutat?? Dar stiu ca mai studiat. Tot ce cunosteai tiau starnit un zambet: camasa, ghiozdan, adidasi... ce nu cunosteai tiau starnit un alt zambet. Asta fara sa zic nimic, superb.

As fi vrut sa scriu atat de multe despre aceasta mica neasteptata intalnire, dar sunt blank, eu nu am fost acolo. Ce mic am fost.

Nu incerc sa mai inteleg nimic. Citesc prea repede.

Mai bine ca am plecat, altfel ai fi auzit cum tip.. t ...........

Abstract III

Cand in capul meu orasul va fi go si fara apa ma voi impiedica de o toarta ce o cautam de mic si nu as sti nici acum ce roata nu a mers. Cel putin sunt cateva culori si sunete de telefon ce ma socheaza la fiecare clipit, cred ca esti tu. Am trecut de prapastia cineti da dreptul si ma gandesc mai mult decat a vrut sa fie sunt eu.

In toate ce respir si pot voif face lucruri duse la o extrema de alta de bune, iar tu, plang cu gandul ca nu vei fi langa mine. cel putin o sa ma uniformizez in cerintele societatii. Voi fi din ce in ce mai mic pentru mine si atat de mare in ochii multora ce ma vor cunoaste doar dupa nume, si asta pana postmortem.

Acum sunt cateva strazi neinundate in corpul meu. In curand fi voi slabit de puteri in lupta contra ce tine si ce se cere. Zambetul cel cernut pe fata multora nepasarea ta. Multora fiind eu in dimensiune si apa.

Ciudat cum in abstractul asta o sa scriu de paternul descoperit. Tot ce se gaseste palpabil si nu, cu ochii inchisi sau deschisi... este un cerc. Am atat de multa imagine despre el, incat intreaga lume mi se pare atat de mica. In ceata te vad in ea, alegerea ta. Ma bucura gandul ca esti ferice in hainele tale. Ce conteaza zambetul frumos cand multi sunt cei care plang in urma lui. Ce vrei picior subtire cu futai se tine. Vorba cretin de interesanta.

Revnind de multe ori printre pauni imi arat culorile frumoase si te pun in fata: Ce scrie acolo! Murdar locul si plin de praf. Ungherul de unde nicigand nu avea sa iasa nimic. Maine mie imi pasa. Iar ieri am trait la fel ca azi.

Hai ma umplemi si mie urechile cu ceva!!!???

"Te las sa crezi ce vrei, ratatule!!!"

"Multumesc!"

Din dragoste

Au trecut cateva zile de la importanta zi. Ma rugineste gandul cum ar fi fost:

Vazut de departe si strans puternic de brate cu atracti sexuala carnala enorma.

Eu atent la imbracat si aratat.

Tu posibil la fel.

Mirosind proaspat a parfum.

O masa.

2 scaune, cate unul pentru fiecare dintre noi.

Fata in Fata.

Aerul adie usor, jucanduse cu parul tau, trezinduti un zambet.

Afara, terasa cu lemn, podea... scaune.

Pe masa citronada dorita.

Eu cu ochii dusi undeva de unde nu cred ca voi putea a ma intoarce prea curand, iti spun "te iubesc!"

Tu, ochi plin de cristal, spui "stiu cum e, am trecut si eu prin asta, dar te las sa crezi ce vrei!"

Superb!

Si rostul acestei escapade din lumile fiecaruia dintre noi care ar fi?

Stiu. Oricat ar parea de ciudat, tu teai hrani din acest moment. Cine sa te priveasca ca si mine??

Dar eu, eu... doresc sa te fut din dragoste.

Zambetul cui?

Toate orele intrun zambet se intrec in ceasta zi.

Intrebarea ramane in picioare, dar ziua si data iar s-au scurs.

A trecut!

Cum mi-am petrecut inceputul

Aripi aripi undemi sunteti sa pot zbura alaturi de voi!? Pentru un timp, clandestin mie, vam pierdut. Cum era puful vostru cand il atingeam cu ochii inchisi, pe obrazu meu. Ce frumos. O adevarata lume intreaga in doua aripi, in doua picaturi de puf. Iar mirosul vostru il simt in fiecare lumina de placere. Cand inchid ochii si mastern sa visez, voi sunteti acolo.

"Ardemi cateo palma vantule sa nu ma trezesc". Dar de cate ori sa masculte vatul, niciodata. Mantrec in genunchi cu el. El alegand eu implorand. Bina macar ca am ceva sosete groase si nu ma trage curentul.

Nu este nimeni acasa. Iara iar eu sunt intins pe parchetul meu ce trebuie aspirat. Imi plac ochii mei, imi plac atat de mult pentru ca nui vad. Nu as rezista sa ma uit in ochii mei si sa spun: Tot ce ai vazut si tia fost dilatat prin sentiment a fost nimic! Desi cred ca as putea crea un intenariu de idei odata cu ridicarea lor la realitate.

Dar nu. E bine intins stau pe propriami fata a ideilor. Subiectiv!! Nu. Sunt printre cei mai obiectivi oameni. Imi vad locul undeva pe lustra la toate situatiile in care iau parte. Si ce bine arat.

Corpul mi se infierbanta, toate incep sa se agita, nu imi pot tine mainile si nici picioarele, inima parcami baten cap, un fior ma agita ... am flegmat.

Toata fata imi este inundata si nici macar nu plang.

Asa miam petrecut inceputul de sfarsit.

Lumea mea fara tine in ea

Azi

Iar azi va trece!

Se marcheaza din nou si iar in fruntea timpului. De fapt nu se termina, ci se ascunde.

Pentru ce!??

Pentru nimic.

Lumea fara raza

Culori si lumina. Sau primul lucru cel vezi cand deschizi ochii este linia orizontului. Daca nu ar fi lumina, nu ai vedea nici macar culoarea neagrea. Si atunci imi vine in minte celebra asociere "tu esti lumina ochilor mei" sau "tu esti lumina ochilor mei". Practic, multumita unei adieri de minciuna noi ca oameni putem percepe culoarea.

Minciuna, minciuna de a convinge. Nimic nu este mai important. Mi s-ar explica pe o maseluta ca asta ar fi un patern al vietii "convingerea".

Mama ei. Naivul de mine. Traiesc fara sa cred asta, desi este totul. Da, toate lucrurile sunt imposibile de la un anumit punct dar convingerea nu are moment de repaus, nu este niciodata imposibila.

In plus se mai ascunde si dupa faptul "eu nu traiesc, eu trebuie sa conving ca respir". Patetic.

Femeia, bucata de suflet sau bucata de carne.

Imi tremura mintea si capul cu un singur gand. Femeia este o bucata de suflet sau o bucata de carne? Sunt imitator al celui cu minte incepand iar cu intrebari. Surdina insa nu imi raspunde. Iar eu.

Persoana cu care am vorbit astazi despre infiintarea unor locuri speciale pentru a te putea tavali de ras (in piata romana, pe magheru, la universitate, in piata de la coltul strazii sau in cabina telefonica etc.) este o bucata de suflet sau o bucata de carne!? Nu imi dau seama. Atractia este intre kilogramele de carne in plus sau in minus, sau intre sufletele pierdute sau nepierdute? As vrea sa tind spre partea cu sufletul, daca eu nu as fi fost considerat o bucata de carne. Si asta fara ca tu insa sa stii. Aici este intelegerea mea pentru tine, pentru tine frumoaso.

Pe asfaltul incalzit se afiseaza de fapt bucata de carne. Dar bucata asta este posibil sa fie bucata de suflet a cuiva. Si atunci ar pasa degeaba si nimanui. O relativitate a contrazicerii: o bucata de carne sau o bucata de suflet, pentru cine ce? Naucitor raspuns.

Buna, eu sunt o bucata de carne pentru tine. Tu esti pentru mine ce!? Asa cred ca ar trebui sa inceapa orice conversatie in relatie. Se trag liniile si toate partile sunt fericite cu partea lor plina.

Subiect interesant se gaseste in titlu. Nu intru in amanunte. Consider ca este un subiect deschis pentru orice minte cu un dram de gandire.

O sa merg si mai departe. Mata ce este (in general)!? O bucata de suflet sau o bucata de carne!? Aici cred ca se opreste totul. Mata este amundoua. Iti da si suflet, iti da si carne. Acum depinde cine ce vrea sa vada.

Palpabil.

Tablou

Cu varf de ata-nfipta-n pula, sa stiu ca mai am cateva clipe de trait, le-as petrece gandidu-ma la tine. La parul tau ce aluneca frumos in rafale de vant, zambetul tau necunoscator unei lumi materiale, sanii tai.... fundul tau, cel mai frumos tablou.

In soapta acum

Tu, cu buzele tale mici si nervoase ai spus ca vei fi langa mine atunci cand imi va fi mai greu, cand voi fi cazut cu aripile la pamant. Cum se face ca nu dai nimic pe mine. Cazut in propriami casa, in propriami bala, zaceam si iti ceream ajutorul. Ingerul meu, te-am rugat pe tine sa ma ierti si sa vii sa imi aduci tu un pahar cu apa.... nu ai venit. Am stat incremenit in situatia mea. Imi vine greu sa imi aduc aminte ce anume ma facut sa ma ridic. Probabil ca nimeni si nimic.

Ma bucur ca imi dai ibertatea de a crede ce vreau. Pe tine nu te intereseaza. Am inteles.

Si mirosul tau in mainile mele grele... imi rupe in continuare realitatea.

Tu ai spus... ce mai conteaza.

Am o scara in gat atunci cand vorbesc cu sau despre tine. Dar ce mai conteaza.

In soapta acum am primit in piept toate pietrele tale. Sunt un sclav cu munca in mina sufletului meu. In soapta este intuneric.

Te sarut de noapte buna.

Doua lacrimi ce se rup

Sa vorbesc liber.

Rupere de timpuri si de imagine, timp in care imbratisarea ta mi-a rupt spectacolul vietii. Ceva cosmic fara cuprindere imi scapa printre ochi. Eram foarte pregatit, ma minteam singur. Nemaivazut, si azi te revad fara chiloti. Toata karma s-a dus.

Observam o platitudine impusa in privirea ei. Exista totusi ceva. In timp ce vedeam cum o lacrima s-a rupt in doua in interiorul meu, am vazut niste raspunsuri. Rezumat indecis de negativ ca imagine din partea ta am.

O sa recunosc ca si cum as avea mainile pe piept, iar singura lumina ce imi bate in ceafa este focul ce ma trage in cenusa, m-am bucurat nespus sa te revad. Admirator al timpului in loc am ramas, sau, admirator al tau in loc am ramas... uite si cel mai interesant raspuns: "totul e bullshit". Nu ma intereseaza zic in spate, pentru a ma sustine pe perioada cea urmat. Sunt mandru de mine, consider ca m-am descurcat controlabil si am putut duce cateva dialoguri placute. Nu am lesinat, cazut, plans, sau tremurat, in schimb bine ca m-am controlat. Iar tu...

Cate, multe ar fi de spus. Ma bucura macar gandul de a le vedea si simti.

O lacrima sa se rupa! Superb, admirator ii sunt.

Si atingeri, si aerul dintre noi, si timpul dintre noi, si cuvintele, si.... cu toatele s-au manifestat ca frunzele unui copac de primavara in bataia vantului spumos de iarna.

Iar sunt cazut. Imi va trebui un alt timp pentru a ma ridica. Sa vad cui il voi fura. Imaginea pasarii pheonix imi apare, cum incearca si incearca sa se ridice... nimic, cenusa. Ma gandesc cu lucrul, nu voi mai fi intins in propriile-mi bale, asa cum tipam, si te chemam... uau, am crezut ca am uitat, tu nu ai venit. Sunt inca in stare de inconstienta. Ce anume m-a ridicat, cand afara nu era nimeni iar in casa cu mine gol.

Asa s-au dus neste atingeri de mana in vant, al caror rost nu-l vad. Incep sa ma simt prost. Sa fie ceva sau cineva dincolo de noi, intr-o zona ancestrala, care sa ne dicteze sentimentele? Cat as vrea sa il cunosc. Si sa-l intreb in gura mare: Ce faci?

Ceva cuvinte auzite in surdine ce nu le recunosc... intrasem in stare.

Te ! copil frumos.

Concordanta

Ramane aceeasi data, chiar daca fara petrecere din partea noastra. Foarte ciudat, posibil sa ne intalnim chiar azi!

Superb timp. Superba concordanta.

Telefonul

Ma sperie gandul de a fi sensibil. O sa ma refer, normal, la sintagma folosita des, asa sunt oamenii. Intrebarea mea este: Dar acesti oameni nu sunt si eu? Adica, printr-un calcul scurt, fiecare om este cu gandul speriat de a fi sensibil. In completarea acestei teorii voi veni cu mult prea banalele vizualuri, ce ocolite sunt in conversatiile zilnice, orice om mananca si "elimina" in acelasi mod. (in paranteza mica: dragostea trece prin stomac, si se transforma in cacat irefutabil - vom reveni asupra acestei teorii intr-un viitor post)

Aici cred ca este necunoscuta ce o cautam. Fiecare este cu gandul speriat de a fi sensibil si incepe sa creeze tot felul de ziduri si blocaje in traficul sentimental. Daca stam sa ne gandim putin, problema practic nici nu ar exista. Nu am testat, dar ma gandesc ca daca toti ar lasa zidurile acasa, atunci si numai atunci ar aparea comuniunea perfecta. Cel mai ciudat este acest contrariu ce exista, si anume: Daca toti avem ziduri si blocaje, normal ar fi sa existe comuniunea, dar ea nu exista. De ce?

Ma gandesc foarte ciudat de ce nu mi-ai raspuns la telefon, din moment ce amundoi aveam zidurile gata!? Sau credeai ca nu sunt pregatit?

Incet, incet... ajung sa fiu destept, ajung la intrebari.

Declaratii de dragoste - conglomerat de idei II

B: Faaa fututi mortii matii, stai pe loc ca te calc in picioare!

Atat mi-a trebuit sa aud pentru a intoarce capul. Eram in statia de autobuz , seara, pe innoptate, si ascultam muzica cu castile in urechi. Un album nou, o muzica noua. Nu imi aduc aminte exact ce, dar sigur suna bine. Cand, vad ca traverseaza, un cuplu, grabit spre mine, spre statia de autobuz. Pentru ceva timp am stat pironit locului. Nu imi venea sa cred ce se intampla. Nici macar nu ma asteptam la ce avea sa se intample.

F: Ce vrei ma omule de la mine, lasa-ma-n gatu matii in pace.

B: Unde vrei fa sa pleci? Stai pe loc! Nu iti fac nimic.

F: Nu vreau sa te mai vad. Dute-n mata de porc ce esti.

B: Ce fa, ce ma faci pe mine porc. In gatul matii de tarfa proasta. Ieri imi ziceai fa ca nu poti fara mine. Ce mata ziceai fa asa?

F: Ieri... nuntelegi pleaca-n mata de prost ce esti si lasa-ma in pace, nu vreau sa te mai vad.

B: AAA, deci cand aveam bani era bine, nu? Te-am imbracat fa pe tine si pe mata. Tarfa aia de mata care nu imi da nici macar un pahar cu apa dapai buna ziua. Acum vrei sa pleci futu-ti pe mata. Te duci in pula la altul. Na fa sa ma tii minte.

Acestia ajung in statie. B o trage de mana si ii da o palma grea peste fata de aproape o lesina.

B: Na, sa ma tii minte toata viata.

F: De ce dai ba porcule in mine, futu-ti mortii matii. Ce pizda matii ma? Mai facut tu? Futu-ti pe mata.

Un autobuz opreste in statie. Cand sa urce, B o trage de mana stanga, iar F dezechilibrata cade greu pe trotuar.

B: Nu pleci fa nicaieri pana nu zic eu.

F: Futu-ti pe mata in gat de prost. Ce dai ba cu mine pe jos?!!

B, enervat ii mai arde o palma peste celalalt obraz. F incepe sa ii dea cativa pumni in cap. Din incaierare, B o prinde de mijloc si ii arde un sarut de ii striveste buzele proaspete pline de sange. F incepe sa se inmoaie si ii raspunde cu aceeasi ardoare.

B: Fa nebuno, te iubesc fa. Hai fa inapoi acasa.

F: Da barbate. Te iubesc.

Amundoi au traversat inapoi de unde au venit si dusi au fost.

Sclipitor. In acel moment am simtit ca sunt printre cei mai mici sufleti ce respira. Intelege asta!! mi-am zis.

Partea si mai ciudata este ca am putut intelege dar, te-am visat iar. Erai asa frumoasa!! Te-am strans atat de tare in brate incat am lesinat trezindu-ma de dimineata.

Egoismul ca tine magnet

Este intuneric si lumina. Un ochi deschis iar unul intins spre conturul imaginii tale. Imi apari fara sa te chem. De ce imi vii tu cand eu nu te chem? Si numele tau in spatele meu, atrage tot felul de imagini placute si pline de o intaietate a lucrurilor. Curios imbratisez ideea, cu crezul de a putea mai bine, mai mult si mai sus.

Tu insa ai venit alene si mai distrus. Pasii tai ce niciodata nu se gandeau la mine ci doar in lumina zilei de maine sa iti fie tie mai bine. In fond - sau in fund, depinde de preferinte - asta este creatia suprema a unei lumi ce se ghideaza dupa sentiment, sa fie cat mai bine pentru tine. Ce conteaza ca dupa vorbele tale celalalt incepe sa planga, sa dispere sau chiar sa moara. Totul este facut in asa fel incat sa fie bine doar pentru tine. Frumusetea acestui gand sta in faptul ca el exista si cu mult prea mult este apreciat.

Este frumusetea egoismului. Sunt foarte curios cand acesta a dat in creativitate si a spus: De ce eu!?? Da' de ce sa fac eu asta!!?? Cred ca o sa il numesc egoismul pasiv. Un fel de scuza a neimplicarii.

Daca stau un pic intr-un loc, imi zboara o sigura ideea, si eu incep sa zbor cu ea. Ideea primordiala a lumii in care ne incredem este de fapt egoismul, in toate formele ei/lui. Dar cu mare seama si respect este faptul de a lupta si a dovedi cat de egoist poti ajunge. In plus mai vrei sa si arati: Bai uitate la mine, sunt mai egoist ca tine.

Trist este ca am crezut ca tu nu esti asa. Tu esti buna. M-am inselat. Transparenta egoismului in stare pura prin tine trece. Sunt atat de sigur incat sunt suparat pe sentimentele mele, ce, in ciuda a tot ce incerc eu sa le arat, tot spre tine atrag.

Te sarut.

Abstract II

Stau leganat pe un cui batut in perete de doua maini. Acele maini ce le tii la spate cand iti este rusine. Vrei sa ascunzi cat mai mult si cat mai multe. Nu decizi cat sau de cine, doar ascunzi si o faci si pentru tine. Cum ar fi o mica dorinta: eu vreau sa vad doar cu ochiul drept, sa vad drept si nu pe la colturi. Si tot ascuns cu mainile la spate vreau sa stau. Stau ascuns.

Acum cel putin am gasit sa ma legan. Stiu este doar pe un cui batut intr-un perete undeva in spate, dupa cele mai grele bagaje. Ma bucura un pic in coltul gurii, am un pic de identitate, chiar daca sunt ascuns. Imi vad tot timpul numele strivit de acest perete, atunci cand un miros, loc, intamplare iti produce un sentimnt de aducere aminte, de asociere directa cu eu. Cateodata ma uit din locul meu si nu vad lumina deloc, iar cateodata lumina imi da un bronz frumos in fata numelui meu. Sunt prezent poate prea putin, dar sunt, si atunci ar tebui sa existe o cale de scapare. Sa imi reiau locul din fata si sa te privesc. Sa iti parul cu mana mea stanga si sa-l imprastii pe spatele tau gol.

Imaginea exista cel putin pentru aceea imensitate fractiune de secunda. Este mai important sa renunti la ea sau sa o accepti!!? Ce cale este mai usoara, calea grea sau calea simpla? Sa vreau sa transpiri sau sa vreau sa ma ascund?!

Iar revenisem asupra intrebarilor. Intrebari ce dupa mine si nu in spatele meu, ar trebui sa fie pentru cativa neuroni mai destepti. Ce sa se alerge leapsa prin creeierul meu mic, cu intrebarile ce deocamdata nu au raspuns. Alergati baieti, alergati.

Ce este si mai ciudat, aseara am transpirat impreuna din nou. Era intuneric si totusi te vedeam cu totul, intr-un totul asa cum esti tu, Frumoaso.

Bobul de orez

Pasesc alene printre pereti albi. Este frumos aici. Am senzatia unei linisti uimitoare, in care, ciudat, oricine tipa cate ceva. Toti prietenii mei albi sunt aici, toti peretii albi. Ma arunc cu bratele deschise intr-un loc ce l-am descoperit mult. Sunt eu, in bobul meu de orez.

Rogu-te bobule meu de orez, lasa-ma sa mai stau. Lasa-ma sa imi deschid bratele si mai mult. Rogu-te!

Pentru mult o inchisoare, pentru mine mult este o libertate. Libertatea de a imi deschide larg bratele intr-un loc unde nu exista nici macar inspiratie de viata. Daca voi reusi aici, voi reusi aici. Imi stiu tot ce nu se poate sti, acum ramane sa ma stiu pe mine. Ciudata contradictie, presupunand ca stiu. Ma uit in oglinda mea alba de pe peretele prietenului meu alb, peretele alb, si ma ascund.

Ce imi place cel mai mult si mai mult la bobul meu de orez este ca atunci cand tu vii si pui lapte incepe sa se umfle si sa spuna: Multumesc! ca te...

De sarbatorit

Astazi sa sarbatorit din nou. Cine isi mai aminte????!

Verde

Stau verde in casuta mea plutitoare. In casuta mea frumoasa ce pluteste in aer, in apa, in mintea mea. Diminetile cand ma trezesc agitat nu se mai termina. Cred ca asteapta ceva, sau pe cineva. Percep multe culori in jurul meu, iar eu tot verde raman. Nimeni sa ma strige, nimeni sa ma gaseasca. Imi pare bine sa spun asta, dar: simt o placere enorma cand sunt obosit, lumea este mai frumoasa iar gandurile mele nu pot gandi lucid.
Plutesc cand pe gandul lui, cand pe gandul celuilalt sau al ei. Cel mai important este ca incet, incet, incep sa nu mai plutesc deloc in gandul tau. Sunt atat de indurerat incat sub umbrelele lui "orice este posibil" ma ascund si ma mint sa respir in fiecare zi.
Verde este numele meu si expir oxigen.

Abstract I

Este momentul de spalat. Cu un fir de cenusa aflu ca pot spala un ceaun de zapada. Mult prea mult. Incepe inecul apoi intr-un far gol de a prinde aripi si a zbura ca o pasara ce renaste. In fund, este crezul fiecaruia a se poate renaste de fiecare data, in fiece clipa, pe sine insesi. Una dintre cele mai mari minciuni, ce simplu ne conduc ce vrem sa conducem.

La curul bazei ar trebui sa stea un wc plauzibil. In caz ca teoria nu are rezultat, atunci si numai atunci sa se traga apa. Cati, multi din teorie ar incepe sa spuna "Nu stiu sa inot". Iar ca imagine obsteasca este vizualul wc turcesc. Unde s-a demonstrat ca stai mai sanatos si arati mult mai bine la batranete dupa o viata de folosinta.

Aleatoriu imi doresc ca de maine dimineata sa ma trezesc turc. Ba, ce ai, ce nu intelegi, esti turc!?? Eu mandru de dimineata, da. Dar sunt mult mai mult si voi respira si mult mai putin. Greutatea tipa din toti plamanii si isi arata cuvantul: Nu sunt aici.

Mai usor sunt acum. Incep sa adun cateva pietre in urechi sa nu aud vantul cum ma ia, si ma duce departe, departe. Vad de sus. Eu nu ma misc. Tot de sub mine se duce in sus sau in jos, in stanga sau in dreapta. Evaziv imi gasesc apa in rauri statatoare de un rosu aprins pe sub stanci in sus alergand. Este frumos in fiecare anotimp, ca o glazura ce are doar aroma ce ti-o doresti intr-un anume moment.

Partea cea mai interesanta: nu aleatoriu ne-am intalnit.

Declaratii de dragoste - conglomerat de idei I

(Baiatul se trezeste cu gandul, ce il chinuia de ceva vreme, rezolvat. Azi este ziua de azi. Se imbraca frumos dar confortabil si ia cu el si o mica maturica. Se duce spre locul de intalnire. Normal, multumita emotiilor ajunge mai devreme. Scoate maturica din buzunar si incepe sa faca curat pe o portiune bine delimitata de ochii lui. Se gandeste sa nu il deranjeze nimic, iar momentul sa fie de o perfectiune incurabila. Ajunge si fata. Baiatul se cade in genunchi in fata ei.)

Baiatul: Iubito, vreau sa fiu in tine pentru tot restul vetii mele. Vreau sa iti umplu fiecare parte a ta cu sperma mea. Vreau sa ne sugem in fiecare culpa a zilei. Vreau sa ne contopim in fanteziile noastre. Iar tu sa imi fii mireasa.

(Auzind acestea, fata se izbeste de pieptul lui, il priveste in ochi si ii spune.)

Fata: Da, iubitul meu, vreau sa gust din sperma ta cu fiecare parte a corpului meu. Vreau sa te mangai cand tu dormi si sa ti-o sug in fiecare moment al zilei. Cand ne vom certa sa ne-o tragem ca iepurii, pana cand picaturile noastre de transpiratie vor scoate toata rautatea din noi. Iar tu sa imi fii sot.

Baiatul: Te iubesc!

Fata: Te iubesc!

(Continua amundoi cu un sarut aproape de distrugerea dintilor. Sentimentul de ud ii umple pe amundoi. Iar in urmatoarele momente, si pentru tot restul vietii, cei doi vor consuma sperma ce ii uneste.)

Stii cand dorm cel mai bine!?? Cand sub capul meu se afla mana mea stanga.

Nebunul

Imi aduci un pahar cu lapte!? Am inteles ca toti avem parte de cel putin unul.

Vorbeam deunazi cu un om foarte important si pentru mine. Eu am venit cu intrebarea: De ce este lumea asa? El a raspuns foarte simplu: Nu mai exista dragoste. Am imbratisat ideea, dar nu am fost am fost de acord cu ea. Pentru o perioada am cautat un raspuns al meu. Il gasisem: dragostea inca exista, multa. Doar ca este prost canalizata!

Cautam in ideea de a gasi o solutie pentru aceasta situatie. Am esuat lamentabil si in plus m-am intors la primul raspuns: Nu mai exista!

Totul se invarte in jurul puterii de convingere. Cu cat intelegi mai mult despre aceasta cu atat lumea creata tie, se va deschide. Aceasta puterea a luat locul dragostei. In tristetea mea nici nu cred ca vreau sa stiu cand. Nu se mai face nimic din placere sau din dorinta, totul se rezuma la convingere, fie ca vreau sau nu sa recunosc asta.

Daca unul se ridica deasupra acestei ideii va fi macelarit, considerat zi de zi drept un nebun. Esti nebun!! va auzi din toate partile si in plus, pentru ca mai multe incluse intr-unul "conving" mult mai bine, va fi marginalizat. Pentru unii insa aceasta denumire de nebun ii incanta atat de mult si ii face sa se simte atat de bine incat le apare acea sclipire ciudata in ochi. Sclipiri de individ ce conduce lumea, un adevarat rege convins de ideea ca el este nebun si nu mai este nimeni ca el.

Aseara te-am visat. Erai asa frumoasa!

Petrecere

Asteptam tramvaiul 41, dupa ora 21. Afara este racoare, bine ca am avut o bluza in ghiozdan. Tramvaiul a venit si ma urc in el. Surpriza! La prima statie urca un om ce apuca bara si incepe sa indruge cate ceva: NNNRRrrtt aaaannnrgggggmmm... Este un cersetor cu basca pe cap cu varsta apropiata de numarul 30. Dupa ce a terminat prestatia, a inceput sa ceara bani pentru ea.

Ma gandeam ce petrecere este in mintea lui. Pentru cateva secunde mi-am imaginat un viitor apropiat lui. Senzatie ciudata! Desi era cum era, si era cine era, parea fericit si impacat cu el insusi.

Ceva ia scapat. Mergea printre noi stiind ca noi, pasagerii tramvaiului, suntem acolo. Chiar avea o unduire ciudata a corpului. Era o miscare perfecta.

Vreau si eu la petrecerea lui. Sunt invidios. In mintea mea esti doar tu si nimic altceva. Imi lipseste petrecerea. Insa, ma bucura gandul ca ajung acasa si intr-un final tarziu voi adormi si te voi reintalni. Atunci va fi o mare petrecere.

Petrecere frumoasa!

Canapele

Este o alta zi cand incerc sa fac altceva. Am inceput un nou job in speranta sa ma ajute sa imi ocup mintea si sufletul. Nu se poate, tot gandul meu este la tine.

Intr-una din zile stateam pe una dintre canapele si ma bateam cu pumnul in piept, in pieptul meu plin de el, si spuneam: Cum frate sa nu te distrezi cu femeia cu care esti?! Esti nebun!? Toti ma contraziceau. Eu nu, ma tineam tare pe idee. Ce prost, prost am fost.

Asta mi-am adus aminte cand stateam si ma uitam, intr-un alt timp, cu tristete la toti cei care veneau sa se tatueze singuri, insotiti de nimeni. Si ma gandeam ce trist sa faci un asemenea lucru singur. Ce prost, prost am fost.

Azi tu ai fost. Ma bucura gandul ca se va vedea frumos. Sa-l porti cu mare placere.

Imi doresc o pauza, sa nu mai stau pe canapele.

Ziua se termina, iar eu abia astept sa adorm sa te intalnesc din nou. In curand sper sa nu imi doresc sa nu ma trezesc ca nou. Ochii mei!

Ce gasesc al meu sa fie

Imi trec mana prin par si apoi pe sub perna. Gasesc un glont. Il trag de sub perna si ma uit la el. Este cat degetul meu mic. Culoarea nu imi este clara, in camera este intuneric. Incep sa il mangai pe burtica.

Ca un copil incep si il invart in aer, il plimb din stanga in dreapta, il trag, il imping mai sus... ii imprim maximum de viteza si il pun in picioare in locul pernei. Cu o viteza incredibila, ma arunc cu mainile la spate si capul inainte direct in el. Acesta sta cu burtica in sus si am impresia ca bratele lui ii sunt deschise pentru mine. Ma atinge intre ochi...

Imi este dor de tine.

Inger

Inger, ingerasul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Intotdeauna fii cu mine
si ma-nvata sa fac bine.
Eu sunt mic,
Tu fa-ma mare!
Eu sunt slab,
Tu fa-ma tare!
In tot locul ma-nsoteste
si de rele ma fereste!

Doar daca ai timp si pentru mine!

Ma torn in genunchi pentru timpul tau.

Gol, atat de gol

Trece totul pe langa mine cu o viteza de neatins. Sunt in mijlocul nimanui. Sunt simplu si nimic. Stau in mijlocul habar nu am carei galaxii. Sunt atat de gol incat ecoul gandului se pierde incet. As vrea... as vrea sa stiu ca exist. Dar nu. Eu nu exist. Ajut toate stelele sa alerge iar eu nu exist.

Iti dau tot fara sa primesc nimic.

Am murit.