Abstract III

Cand in capul meu orasul va fi go si fara apa ma voi impiedica de o toarta ce o cautam de mic si nu as sti nici acum ce roata nu a mers. Cel putin sunt cateva culori si sunete de telefon ce ma socheaza la fiecare clipit, cred ca esti tu. Am trecut de prapastia cineti da dreptul si ma gandesc mai mult decat a vrut sa fie sunt eu.

In toate ce respir si pot voif face lucruri duse la o extrema de alta de bune, iar tu, plang cu gandul ca nu vei fi langa mine. cel putin o sa ma uniformizez in cerintele societatii. Voi fi din ce in ce mai mic pentru mine si atat de mare in ochii multora ce ma vor cunoaste doar dupa nume, si asta pana postmortem.

Acum sunt cateva strazi neinundate in corpul meu. In curand fi voi slabit de puteri in lupta contra ce tine si ce se cere. Zambetul cel cernut pe fata multora nepasarea ta. Multora fiind eu in dimensiune si apa.

Ciudat cum in abstractul asta o sa scriu de paternul descoperit. Tot ce se gaseste palpabil si nu, cu ochii inchisi sau deschisi... este un cerc. Am atat de multa imagine despre el, incat intreaga lume mi se pare atat de mica. In ceata te vad in ea, alegerea ta. Ma bucura gandul ca esti ferice in hainele tale. Ce conteaza zambetul frumos cand multi sunt cei care plang in urma lui. Ce vrei picior subtire cu futai se tine. Vorba cretin de interesanta.

Revnind de multe ori printre pauni imi arat culorile frumoase si te pun in fata: Ce scrie acolo! Murdar locul si plin de praf. Ungherul de unde nicigand nu avea sa iasa nimic. Maine mie imi pasa. Iar ieri am trait la fel ca azi.

Hai ma umplemi si mie urechile cu ceva!!!???

"Te las sa crezi ce vrei, ratatule!!!"

"Multumesc!"

Din dragoste

Au trecut cateva zile de la importanta zi. Ma rugineste gandul cum ar fi fost:

Vazut de departe si strans puternic de brate cu atracti sexuala carnala enorma.

Eu atent la imbracat si aratat.

Tu posibil la fel.

Mirosind proaspat a parfum.

O masa.

2 scaune, cate unul pentru fiecare dintre noi.

Fata in Fata.

Aerul adie usor, jucanduse cu parul tau, trezinduti un zambet.

Afara, terasa cu lemn, podea... scaune.

Pe masa citronada dorita.

Eu cu ochii dusi undeva de unde nu cred ca voi putea a ma intoarce prea curand, iti spun "te iubesc!"

Tu, ochi plin de cristal, spui "stiu cum e, am trecut si eu prin asta, dar te las sa crezi ce vrei!"

Superb!

Si rostul acestei escapade din lumile fiecaruia dintre noi care ar fi?

Stiu. Oricat ar parea de ciudat, tu teai hrani din acest moment. Cine sa te priveasca ca si mine??

Dar eu, eu... doresc sa te fut din dragoste.

Zambetul cui?

Toate orele intrun zambet se intrec in ceasta zi.

Intrebarea ramane in picioare, dar ziua si data iar s-au scurs.

A trecut!

Cum mi-am petrecut inceputul

Aripi aripi undemi sunteti sa pot zbura alaturi de voi!? Pentru un timp, clandestin mie, vam pierdut. Cum era puful vostru cand il atingeam cu ochii inchisi, pe obrazu meu. Ce frumos. O adevarata lume intreaga in doua aripi, in doua picaturi de puf. Iar mirosul vostru il simt in fiecare lumina de placere. Cand inchid ochii si mastern sa visez, voi sunteti acolo.

"Ardemi cateo palma vantule sa nu ma trezesc". Dar de cate ori sa masculte vatul, niciodata. Mantrec in genunchi cu el. El alegand eu implorand. Bina macar ca am ceva sosete groase si nu ma trage curentul.

Nu este nimeni acasa. Iara iar eu sunt intins pe parchetul meu ce trebuie aspirat. Imi plac ochii mei, imi plac atat de mult pentru ca nui vad. Nu as rezista sa ma uit in ochii mei si sa spun: Tot ce ai vazut si tia fost dilatat prin sentiment a fost nimic! Desi cred ca as putea crea un intenariu de idei odata cu ridicarea lor la realitate.

Dar nu. E bine intins stau pe propriami fata a ideilor. Subiectiv!! Nu. Sunt printre cei mai obiectivi oameni. Imi vad locul undeva pe lustra la toate situatiile in care iau parte. Si ce bine arat.

Corpul mi se infierbanta, toate incep sa se agita, nu imi pot tine mainile si nici picioarele, inima parcami baten cap, un fior ma agita ... am flegmat.

Toata fata imi este inundata si nici macar nu plang.

Asa miam petrecut inceputul de sfarsit.