Egoismul ca tine magnet

Este intuneric si lumina. Un ochi deschis iar unul intins spre conturul imaginii tale. Imi apari fara sa te chem. De ce imi vii tu cand eu nu te chem? Si numele tau in spatele meu, atrage tot felul de imagini placute si pline de o intaietate a lucrurilor. Curios imbratisez ideea, cu crezul de a putea mai bine, mai mult si mai sus.

Tu insa ai venit alene si mai distrus. Pasii tai ce niciodata nu se gandeau la mine ci doar in lumina zilei de maine sa iti fie tie mai bine. In fond - sau in fund, depinde de preferinte - asta este creatia suprema a unei lumi ce se ghideaza dupa sentiment, sa fie cat mai bine pentru tine. Ce conteaza ca dupa vorbele tale celalalt incepe sa planga, sa dispere sau chiar sa moara. Totul este facut in asa fel incat sa fie bine doar pentru tine. Frumusetea acestui gand sta in faptul ca el exista si cu mult prea mult este apreciat.

Este frumusetea egoismului. Sunt foarte curios cand acesta a dat in creativitate si a spus: De ce eu!?? Da' de ce sa fac eu asta!!?? Cred ca o sa il numesc egoismul pasiv. Un fel de scuza a neimplicarii.

Daca stau un pic intr-un loc, imi zboara o sigura ideea, si eu incep sa zbor cu ea. Ideea primordiala a lumii in care ne incredem este de fapt egoismul, in toate formele ei/lui. Dar cu mare seama si respect este faptul de a lupta si a dovedi cat de egoist poti ajunge. In plus mai vrei sa si arati: Bai uitate la mine, sunt mai egoist ca tine.

Trist este ca am crezut ca tu nu esti asa. Tu esti buna. M-am inselat. Transparenta egoismului in stare pura prin tine trece. Sunt atat de sigur incat sunt suparat pe sentimentele mele, ce, in ciuda a tot ce incerc eu sa le arat, tot spre tine atrag.

Te sarut.

Abstract II

Stau leganat pe un cui batut in perete de doua maini. Acele maini ce le tii la spate cand iti este rusine. Vrei sa ascunzi cat mai mult si cat mai multe. Nu decizi cat sau de cine, doar ascunzi si o faci si pentru tine. Cum ar fi o mica dorinta: eu vreau sa vad doar cu ochiul drept, sa vad drept si nu pe la colturi. Si tot ascuns cu mainile la spate vreau sa stau. Stau ascuns.

Acum cel putin am gasit sa ma legan. Stiu este doar pe un cui batut intr-un perete undeva in spate, dupa cele mai grele bagaje. Ma bucura un pic in coltul gurii, am un pic de identitate, chiar daca sunt ascuns. Imi vad tot timpul numele strivit de acest perete, atunci cand un miros, loc, intamplare iti produce un sentimnt de aducere aminte, de asociere directa cu eu. Cateodata ma uit din locul meu si nu vad lumina deloc, iar cateodata lumina imi da un bronz frumos in fata numelui meu. Sunt prezent poate prea putin, dar sunt, si atunci ar tebui sa existe o cale de scapare. Sa imi reiau locul din fata si sa te privesc. Sa iti parul cu mana mea stanga si sa-l imprastii pe spatele tau gol.

Imaginea exista cel putin pentru aceea imensitate fractiune de secunda. Este mai important sa renunti la ea sau sa o accepti!!? Ce cale este mai usoara, calea grea sau calea simpla? Sa vreau sa transpiri sau sa vreau sa ma ascund?!

Iar revenisem asupra intrebarilor. Intrebari ce dupa mine si nu in spatele meu, ar trebui sa fie pentru cativa neuroni mai destepti. Ce sa se alerge leapsa prin creeierul meu mic, cu intrebarile ce deocamdata nu au raspuns. Alergati baieti, alergati.

Ce este si mai ciudat, aseara am transpirat impreuna din nou. Era intuneric si totusi te vedeam cu totul, intr-un totul asa cum esti tu, Frumoaso.

Bobul de orez

Pasesc alene printre pereti albi. Este frumos aici. Am senzatia unei linisti uimitoare, in care, ciudat, oricine tipa cate ceva. Toti prietenii mei albi sunt aici, toti peretii albi. Ma arunc cu bratele deschise intr-un loc ce l-am descoperit mult. Sunt eu, in bobul meu de orez.

Rogu-te bobule meu de orez, lasa-ma sa mai stau. Lasa-ma sa imi deschid bratele si mai mult. Rogu-te!

Pentru mult o inchisoare, pentru mine mult este o libertate. Libertatea de a imi deschide larg bratele intr-un loc unde nu exista nici macar inspiratie de viata. Daca voi reusi aici, voi reusi aici. Imi stiu tot ce nu se poate sti, acum ramane sa ma stiu pe mine. Ciudata contradictie, presupunand ca stiu. Ma uit in oglinda mea alba de pe peretele prietenului meu alb, peretele alb, si ma ascund.

Ce imi place cel mai mult si mai mult la bobul meu de orez este ca atunci cand tu vii si pui lapte incepe sa se umfle si sa spuna: Multumesc! ca te...

De sarbatorit

Astazi sa sarbatorit din nou. Cine isi mai aminte????!

Verde

Stau verde in casuta mea plutitoare. In casuta mea frumoasa ce pluteste in aer, in apa, in mintea mea. Diminetile cand ma trezesc agitat nu se mai termina. Cred ca asteapta ceva, sau pe cineva. Percep multe culori in jurul meu, iar eu tot verde raman. Nimeni sa ma strige, nimeni sa ma gaseasca. Imi pare bine sa spun asta, dar: simt o placere enorma cand sunt obosit, lumea este mai frumoasa iar gandurile mele nu pot gandi lucid.
Plutesc cand pe gandul lui, cand pe gandul celuilalt sau al ei. Cel mai important este ca incet, incet, incep sa nu mai plutesc deloc in gandul tau. Sunt atat de indurerat incat sub umbrelele lui "orice este posibil" ma ascund si ma mint sa respir in fiecare zi.
Verde este numele meu si expir oxigen.

Abstract I

Este momentul de spalat. Cu un fir de cenusa aflu ca pot spala un ceaun de zapada. Mult prea mult. Incepe inecul apoi intr-un far gol de a prinde aripi si a zbura ca o pasara ce renaste. In fund, este crezul fiecaruia a se poate renaste de fiecare data, in fiece clipa, pe sine insesi. Una dintre cele mai mari minciuni, ce simplu ne conduc ce vrem sa conducem.

La curul bazei ar trebui sa stea un wc plauzibil. In caz ca teoria nu are rezultat, atunci si numai atunci sa se traga apa. Cati, multi din teorie ar incepe sa spuna "Nu stiu sa inot". Iar ca imagine obsteasca este vizualul wc turcesc. Unde s-a demonstrat ca stai mai sanatos si arati mult mai bine la batranete dupa o viata de folosinta.

Aleatoriu imi doresc ca de maine dimineata sa ma trezesc turc. Ba, ce ai, ce nu intelegi, esti turc!?? Eu mandru de dimineata, da. Dar sunt mult mai mult si voi respira si mult mai putin. Greutatea tipa din toti plamanii si isi arata cuvantul: Nu sunt aici.

Mai usor sunt acum. Incep sa adun cateva pietre in urechi sa nu aud vantul cum ma ia, si ma duce departe, departe. Vad de sus. Eu nu ma misc. Tot de sub mine se duce in sus sau in jos, in stanga sau in dreapta. Evaziv imi gasesc apa in rauri statatoare de un rosu aprins pe sub stanci in sus alergand. Este frumos in fiecare anotimp, ca o glazura ce are doar aroma ce ti-o doresti intr-un anume moment.

Partea cea mai interesanta: nu aleatoriu ne-am intalnit.

Declaratii de dragoste - conglomerat de idei I

(Baiatul se trezeste cu gandul, ce il chinuia de ceva vreme, rezolvat. Azi este ziua de azi. Se imbraca frumos dar confortabil si ia cu el si o mica maturica. Se duce spre locul de intalnire. Normal, multumita emotiilor ajunge mai devreme. Scoate maturica din buzunar si incepe sa faca curat pe o portiune bine delimitata de ochii lui. Se gandeste sa nu il deranjeze nimic, iar momentul sa fie de o perfectiune incurabila. Ajunge si fata. Baiatul se cade in genunchi in fata ei.)

Baiatul: Iubito, vreau sa fiu in tine pentru tot restul vetii mele. Vreau sa iti umplu fiecare parte a ta cu sperma mea. Vreau sa ne sugem in fiecare culpa a zilei. Vreau sa ne contopim in fanteziile noastre. Iar tu sa imi fii mireasa.

(Auzind acestea, fata se izbeste de pieptul lui, il priveste in ochi si ii spune.)

Fata: Da, iubitul meu, vreau sa gust din sperma ta cu fiecare parte a corpului meu. Vreau sa te mangai cand tu dormi si sa ti-o sug in fiecare moment al zilei. Cand ne vom certa sa ne-o tragem ca iepurii, pana cand picaturile noastre de transpiratie vor scoate toata rautatea din noi. Iar tu sa imi fii sot.

Baiatul: Te iubesc!

Fata: Te iubesc!

(Continua amundoi cu un sarut aproape de distrugerea dintilor. Sentimentul de ud ii umple pe amundoi. Iar in urmatoarele momente, si pentru tot restul vietii, cei doi vor consuma sperma ce ii uneste.)

Stii cand dorm cel mai bine!?? Cand sub capul meu se afla mana mea stanga.

Nebunul

Imi aduci un pahar cu lapte!? Am inteles ca toti avem parte de cel putin unul.

Vorbeam deunazi cu un om foarte important si pentru mine. Eu am venit cu intrebarea: De ce este lumea asa? El a raspuns foarte simplu: Nu mai exista dragoste. Am imbratisat ideea, dar nu am fost am fost de acord cu ea. Pentru o perioada am cautat un raspuns al meu. Il gasisem: dragostea inca exista, multa. Doar ca este prost canalizata!

Cautam in ideea de a gasi o solutie pentru aceasta situatie. Am esuat lamentabil si in plus m-am intors la primul raspuns: Nu mai exista!

Totul se invarte in jurul puterii de convingere. Cu cat intelegi mai mult despre aceasta cu atat lumea creata tie, se va deschide. Aceasta puterea a luat locul dragostei. In tristetea mea nici nu cred ca vreau sa stiu cand. Nu se mai face nimic din placere sau din dorinta, totul se rezuma la convingere, fie ca vreau sau nu sa recunosc asta.

Daca unul se ridica deasupra acestei ideii va fi macelarit, considerat zi de zi drept un nebun. Esti nebun!! va auzi din toate partile si in plus, pentru ca mai multe incluse intr-unul "conving" mult mai bine, va fi marginalizat. Pentru unii insa aceasta denumire de nebun ii incanta atat de mult si ii face sa se simte atat de bine incat le apare acea sclipire ciudata in ochi. Sclipiri de individ ce conduce lumea, un adevarat rege convins de ideea ca el este nebun si nu mai este nimeni ca el.

Aseara te-am visat. Erai asa frumoasa!

Petrecere

Asteptam tramvaiul 41, dupa ora 21. Afara este racoare, bine ca am avut o bluza in ghiozdan. Tramvaiul a venit si ma urc in el. Surpriza! La prima statie urca un om ce apuca bara si incepe sa indruge cate ceva: NNNRRrrtt aaaannnrgggggmmm... Este un cersetor cu basca pe cap cu varsta apropiata de numarul 30. Dupa ce a terminat prestatia, a inceput sa ceara bani pentru ea.

Ma gandeam ce petrecere este in mintea lui. Pentru cateva secunde mi-am imaginat un viitor apropiat lui. Senzatie ciudata! Desi era cum era, si era cine era, parea fericit si impacat cu el insusi.

Ceva ia scapat. Mergea printre noi stiind ca noi, pasagerii tramvaiului, suntem acolo. Chiar avea o unduire ciudata a corpului. Era o miscare perfecta.

Vreau si eu la petrecerea lui. Sunt invidios. In mintea mea esti doar tu si nimic altceva. Imi lipseste petrecerea. Insa, ma bucura gandul ca ajung acasa si intr-un final tarziu voi adormi si te voi reintalni. Atunci va fi o mare petrecere.

Petrecere frumoasa!

Canapele

Este o alta zi cand incerc sa fac altceva. Am inceput un nou job in speranta sa ma ajute sa imi ocup mintea si sufletul. Nu se poate, tot gandul meu este la tine.

Intr-una din zile stateam pe una dintre canapele si ma bateam cu pumnul in piept, in pieptul meu plin de el, si spuneam: Cum frate sa nu te distrezi cu femeia cu care esti?! Esti nebun!? Toti ma contraziceau. Eu nu, ma tineam tare pe idee. Ce prost, prost am fost.

Asta mi-am adus aminte cand stateam si ma uitam, intr-un alt timp, cu tristete la toti cei care veneau sa se tatueze singuri, insotiti de nimeni. Si ma gandeam ce trist sa faci un asemenea lucru singur. Ce prost, prost am fost.

Azi tu ai fost. Ma bucura gandul ca se va vedea frumos. Sa-l porti cu mare placere.

Imi doresc o pauza, sa nu mai stau pe canapele.

Ziua se termina, iar eu abia astept sa adorm sa te intalnesc din nou. In curand sper sa nu imi doresc sa nu ma trezesc ca nou. Ochii mei!

Ce gasesc al meu sa fie

Imi trec mana prin par si apoi pe sub perna. Gasesc un glont. Il trag de sub perna si ma uit la el. Este cat degetul meu mic. Culoarea nu imi este clara, in camera este intuneric. Incep sa il mangai pe burtica.

Ca un copil incep si il invart in aer, il plimb din stanga in dreapta, il trag, il imping mai sus... ii imprim maximum de viteza si il pun in picioare in locul pernei. Cu o viteza incredibila, ma arunc cu mainile la spate si capul inainte direct in el. Acesta sta cu burtica in sus si am impresia ca bratele lui ii sunt deschise pentru mine. Ma atinge intre ochi...

Imi este dor de tine.

Inger

Inger, ingerasul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Intotdeauna fii cu mine
si ma-nvata sa fac bine.
Eu sunt mic,
Tu fa-ma mare!
Eu sunt slab,
Tu fa-ma tare!
In tot locul ma-nsoteste
si de rele ma fereste!

Doar daca ai timp si pentru mine!

Ma torn in genunchi pentru timpul tau.

Gol, atat de gol

Trece totul pe langa mine cu o viteza de neatins. Sunt in mijlocul nimanui. Sunt simplu si nimic. Stau in mijlocul habar nu am carei galaxii. Sunt atat de gol incat ecoul gandului se pierde incet. As vrea... as vrea sa stiu ca exist. Dar nu. Eu nu exist. Ajut toate stelele sa alerge iar eu nu exist.

Iti dau tot fara sa primesc nimic.

Am murit.