Colt de canapea mica, privirea direct spre usa.Mi sa rupt lumea, am parasit corpul pentru foarte multe minute, desi au ramas in urma mea doar secunde. Am vazut totul ca printrun oblon deschis jumatate.
Parul un pic mai scurt.... culorile aleatoriu puse pe tine erau in aceeasi linie cu ale mele culori puse aleatoriu pe mine. Ai zis ceva de "gol ... stomac" imi pare rau ca nu am auzit ce ai spus, dar nu mai eram acolo.
Mult mai puternic decat un milky way. Macar in starea lui milky ma puteam controla cat de cat, acum... nimic. Aveam pretentii de la mine.
Ai sarit sa ma atingi cu buzele pe obraz, pe mine, de ce!!! Stiu, asteptai un raspuns de sentimente de la mine, eram departe, un fel de "bloc" departe. Ciudat cum dupa ceva km am reinceput sami resimt picioarele. Am putut sa imi revin un pic.
Nu tin multe minte ci doar cele peste 200 de batai pe minut, peste limita normala, ale inimii mele. Trebuia sa ies, pt ce as fi stat!!!??? Sa imi spui ca ai trecut prin asta!??! Am inteles. In forma mea de retard, am inteles unde mie locul.
Sa inteleg acum ca tot timpul am avut oarece dreptate!!?? Imi este greu sa cred asta. Nu acum, cel putin nu acum cand traiesc cum mi se cere. Si cui ii pasa in fapt de sentimentele cui!!! As rade un planset dar imi tremura mainile cand dau sami sterg lacrimile din gura. Sarate si dulci in acelasi timp.
Ce tipam in mine sami fac loc a spune ceva. Miai dat bloc si fara sa saluti, sau ai salutat?? Dar stiu ca mai studiat. Tot ce cunosteai tiau starnit un zambet: camasa, ghiozdan, adidasi... ce nu cunosteai tiau starnit un alt zambet. Asta fara sa zic nimic, superb.
As fi vrut sa scriu atat de multe despre aceasta mica neasteptata intalnire, dar sunt blank, eu nu am fost acolo. Ce mic am fost.
Nu incerc sa mai inteleg nimic. Citesc prea repede.
Mai bine ca am plecat, altfel ai fi auzit cum tip.. t ...........