vineri, 9 aprilie 2010

Intamplare

Intru. Imi las toate de pe mine la usa afara. Intru. Aici este interesant, peste tot se afla nimic. Incep sa pierd unele conostinte. Nu vad daca sunt gras sau daca sunt slab, nu stiu ce mananc, nu stiu ce gust are ce mananc; apa, in cunoscuta ea forma, de mine stiuta, acum nu mai are nimic, dar o beau si mananc; nu imi dau seama ce zi este, ora, minute... timpul a obosit cu mine. Ceva incepe sa ma incalzeasca. Cred ca am o numita febra in vremurile de mult stiute.
Este noiembrie, cand vad greseala. O greseala copilareasca. Eu sunt de vine pentru ea. Febra se asterne tot mai mult. Te-am ascultat.
Dupa cum vad... nu imi vine sa cred, tu ingerul meu, tu unde esti cand te strig. Cu palmele alaturate te rog sa-mi cobori. Dar nu. Ingerul meu a ales sa se foloseasca de greseala mea copilareasca, si sa se desparta de mine. A inchis orice urma de a o intalni.
Aici isi are locul potrivit cuvantul niciodata. Niciodata nu am gandit sa spun: bataie de joc! Niciodata pana acum.
Tu ai spus: sa treaca timpul un pic, fac asta pentru noi, mai luat in brate, mi teai oferit... mai trait in speranta.
Si mana stanga.. cat am putut sa o tratez, cat am crezut in tine si cele spuse de tine.
Prost, prost, cat de prost am putut fi. Tu acolo imi aratai sa ma duc la alta, tu acolo nu mai sustinut in nimic, tu acolo abia imi spuneai... si cate sau intamplat si am zis ca nu (negare), tu esti scris pe mana mea stanga, tu ma aperi. Ce prost am fost. Tu nu ai vrut, nu ai vrut sa fim. Aci este locul unde imi amintesc de scrisoarea ta, in care mai acuzat pe nedrept. Am facut tot, tu nu ai vazut. Este asa o mare greseala sa greseti cu gandul sa traim, eu cu tine fericiti?
Si cand ma gandesc la cate solutii am gandit, am gandit sa ma schimb pentru tine, pentru tine cel ce ma apara. Acum inteleg de ce ai spus ca nu te intereseaza.
Nu am existat. Totul ce ai creat a fost o iluzie. Iluzie din care am iesit cat se poate de fermecat. Am indurat pana si a sarbatori fara tine trecerea dintre ani... Tu acolo ai spus ca este mai bine asa. Te-am ascultat. Ti-am respectat alegerea. Tu ai avut in minte tot ce a urmat, erai pregatit ingerul meu, pentru ca pur si simplu nu ai vrut. Nici macar nu pot da vina pe tine.
Te urasc pentru ce mi-ai facut.
Te iubesc enorm!
Dar cui vorbesc eu aici. Si cat de multe as avea de scris.
Incerc sa ies. Febra ma tine de toate. aaaaaaaaaaaa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu