sâmbătă, 1 mai 2010

Gol, atat de gol

Trece totul pe langa mine cu o viteza de neatins. Sunt in mijlocul nimanui. Sunt simplu si nimic. Stau in mijlocul habar nu am carei galaxii. Sunt atat de gol incat ecoul gandului se pierde incet. As vrea... as vrea sa stiu ca exist. Dar nu. Eu nu exist. Ajut toate stelele sa alerge iar eu nu exist.
Iti dau tot fara sa primesc nimic.
Am murit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu