duminică, 20 iunie 2010

Doua lacrimi ce se rup

Sa vorbesc liber.
Rupere de timpuri si de imagine, timp in care imbratisarea ta mi-a rupt spectacolul vietii. Ceva cosmic fara cuprindere imi scapa printre ochi. Eram foarte pregatit, ma minteam singur. Nemaivazut, si azi te revad fara chiloti. Toata karma s-a dus.
Observam o platitudine impusa in privirea ei. Exista totusi ceva. In timp ce vedeam cum o lacrima s-a rupt in doua in interiorul meu, am vazut niste raspunsuri. Rezumat indecis de negativ ca imagine din partea ta am.
O sa recunosc ca si cum as avea mainile pe piept, iar singura lumina ce imi bate in ceafa este focul ce ma trage in cenusa, m-am bucurat nespus sa te revad. Admirator al timpului in loc am ramas, sau, admirator al tau in loc am ramas... uite si cel mai interesant raspuns: "totul e bullshit". Nu ma intereseaza zic in spate, pentru a ma sustine pe perioada cea urmat. Sunt mandru de mine, consider ca m-am descurcat controlabil si am putut duce cateva dialoguri placute. Nu am lesinat, cazut, plans, sau tremurat, in schimb bine ca m-am controlat. Iar tu...
Cate, multe ar fi de spus. Ma bucura macar gandul de a le vedea si simti.
O lacrima sa se rupa! Superb, admirator ii sunt.
Si atingeri, si aerul dintre noi, si timpul dintre noi, si cuvintele, si.... cu toatele s-au manifestat ca frunzele unui copac de primavara in bataia vantului spumos de iarna.
Iar sunt cazut. Imi va trebui un alt timp pentru a ma ridica. Sa vad cui il voi fura. Imaginea pasarii pheonix imi apare, cum incearca si incearca sa se ridice... nimic, cenusa. Ma gandesc cu lucrul, nu voi mai fi intins in propriile-mi bale, asa cum tipam, si te chemam... uau, am crezut ca am uitat, tu nu ai venit. Sunt inca in stare de inconstienta. Ce anume m-a ridicat, cand afara nu era nimeni iar in casa cu mine gol.
Asa s-au dus neste atingeri de mana in vant, al caror rost nu-l vad. Incep sa ma simt prost. Sa fie ceva sau cineva dincolo de noi, intr-o zona ancestrala, care sa ne dicteze sentimentele? Cat as vrea sa il cunosc. Si sa-l intreb in gura mare: Ce faci?
Ceva cuvinte auzite in surdine ce nu le recunosc... intrasem in stare.
Te ! copil frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu