Telefonul

Ma sperie gandul de a fi sensibil. O sa ma refer, normal, la sintagma folosita des, asa sunt oamenii. Intrebarea mea este: Dar acesti oameni nu sunt si eu? Adica, printr-un calcul scurt, fiecare om este cu gandul speriat de a fi sensibil. In completarea acestei teorii voi veni cu mult prea banalele vizualuri, ce ocolite sunt in conversatiile zilnice, orice om mananca si "elimina" in acelasi mod. (in paranteza mica: dragostea trece prin stomac, si se transforma in cacat irefutabil - vom reveni asupra acestei teorii intr-un viitor post)

Aici cred ca este necunoscuta ce o cautam. Fiecare este cu gandul speriat de a fi sensibil si incepe sa creeze tot felul de ziduri si blocaje in traficul sentimental. Daca stam sa ne gandim putin, problema practic nici nu ar exista. Nu am testat, dar ma gandesc ca daca toti ar lasa zidurile acasa, atunci si numai atunci ar aparea comuniunea perfecta. Cel mai ciudat este acest contrariu ce exista, si anume: Daca toti avem ziduri si blocaje, normal ar fi sa existe comuniunea, dar ea nu exista. De ce?

Ma gandesc foarte ciudat de ce nu mi-ai raspuns la telefon, din moment ce amundoi aveam zidurile gata!? Sau credeai ca nu sunt pregatit?

Incet, incet... ajung sa fiu destept, ajung la intrebari.