Abstract III

Cand in capul meu orasul va fi go si fara apa ma voi impiedica de o toarta ce o cautam de mic si nu as sti nici acum ce roata nu a mers. Cel putin sunt cateva culori si sunete de telefon ce ma socheaza la fiecare clipit, cred ca esti tu. Am trecut de prapastia cineti da dreptul si ma gandesc mai mult decat a vrut sa fie sunt eu.

In toate ce respir si pot voif face lucruri duse la o extrema de alta de bune, iar tu, plang cu gandul ca nu vei fi langa mine. cel putin o sa ma uniformizez in cerintele societatii. Voi fi din ce in ce mai mic pentru mine si atat de mare in ochii multora ce ma vor cunoaste doar dupa nume, si asta pana postmortem.

Acum sunt cateva strazi neinundate in corpul meu. In curand fi voi slabit de puteri in lupta contra ce tine si ce se cere. Zambetul cel cernut pe fata multora nepasarea ta. Multora fiind eu in dimensiune si apa.

Ciudat cum in abstractul asta o sa scriu de paternul descoperit. Tot ce se gaseste palpabil si nu, cu ochii inchisi sau deschisi... este un cerc. Am atat de multa imagine despre el, incat intreaga lume mi se pare atat de mica. In ceata te vad in ea, alegerea ta. Ma bucura gandul ca esti ferice in hainele tale. Ce conteaza zambetul frumos cand multi sunt cei care plang in urma lui. Ce vrei picior subtire cu futai se tine. Vorba cretin de interesanta.

Revnind de multe ori printre pauni imi arat culorile frumoase si te pun in fata: Ce scrie acolo! Murdar locul si plin de praf. Ungherul de unde nicigand nu avea sa iasa nimic. Maine mie imi pasa. Iar ieri am trait la fel ca azi.

Hai ma umplemi si mie urechile cu ceva!!!???

"Te las sa crezi ce vrei, ratatule!!!"

"Multumesc!"