A mai trecut un 20. Plin toata ziua de ganduri si idei cum ar fi ce ar fi... degeaba. Rostul il caut in cateceva raspunsuri ce se ascund pe undeva in cuvintele tale. Ce curios ai tras tu cu ochiul sa vezi cum sunt, iar eu pierdut. Ma bucur cum team vazut acum, desi din nou imi dau seama ca nu eram acolo. Frumos cadeau peretii pe mine si imi inchideau ochii.
Orisicat as indrazni sa visez, cand totul se va termina pentru mine, iar pentru altul un nou inceput, voi fi inconjurat de sase pereti. Si mult, mult pamant peste mine voi vrea. Sa-mi fie cald. Si tu nu vei fi acolo.
Imi plac diminetile mele. Sunt superbe. Ochi mari deschisi traind un alt prezent decat cel trecut pe langa mine. Ascund un sentiment de proportii devastatoare pentru inconjurul meu. Incerc sa il controlez cat pot de bine, dar cand aud numele tau... ma resping.
Imi multumesc, dragoste si ura in acelasi piept. Ma bucura gandul ca le pot tine in nadejde. Le voi pacali in continuare in asa fel incat momentul diurn sa nu le vada.
Si cad, impuscat de mirosul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu