vineri, 5 noiembrie 2010

Vantul ne va purta

Valul ce bate spre mine ametitor nu il inteleg. "S-a terminat" a sunat in telefon ca cel mai ascutit bulgare de gheata. Bate vantul.
Asta s-a intamplat cu asumare de raspundere din partea mea. Cine iti va strivi sanii cu pieptul lui gol te va privi macar pe sfert din ce te rivesc eu!? Ce griji imi fac cand nu ar trebui decat sa ascult vantul cum bate si ma duce.
Imperiul ce il voi creea l-as vinde pe bucata de timp ce a stat in loc cand ma purtat.
Cate cuvinte am de scris si totusi imi sta in degete destul de greu de descris. Adorm cu ochii deschisi, transpir fara emotii si nici macar nu este cald afara.
Nonsensul este nu "ne va" ci "te va" si "ma va". Constient de dublul act ce il ard in mine ma trezesc cu ochii inchisi de minune. Se va pierde nimic in timp. Desi vad un mod ciudat de dorinta pentru asta. Sa pierd controlul asupra lor, sentimentelor. L-am pierdut de mult.
Alerg descult prin valuri de pietre sa le prind din urma. Se duc, le intrec, dar nu ne intalnim sa petrec.
Imi ramane gandul "cine o sa iti faca sanii sa sara" sa te vada din partea aripilor tale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu