Incepeam sa construiesc fara idee pentru lucruri imense cu finalitate trecuta barierei timpului. Bun lucru.
Gandului cum sa-l curm de apare?! As dori sa fie un fir de ata totul. Ai terminat - ai taiat firul, il lasi intr-o intersectie unde putrezeste si nu mai stii de el... dar nu! Ramane totul cu dea firul in urma ta si porti indiferent de marime, atat cat poti si realizezi ca nu.
As vrea sa imi apara sa ma gandesc doar la ce imi impun. Sa-mi apara pentru ce nume si intamplari fara nevoie pentru mine? Nu! Cate ganduri impuse am - bucuros sunt de ele - fara ca acestea sa stie.
Caldura sifonata pe parchet gangur nume si intamplari ce impuse de mine mi le asez intr-o intersectie ca unui fir de ata intr-un totul tre...cut. Las acolo pentru putrefactie ata. Ma-ndur si casc!
Ferice de gandurile mele imens de simple si mie da.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu