Imi place caderea in culoare, in nori de sunet si ploaie, cu geamul deschis. In acele momente vreau sa nu stiu a numara timpul ce trece. Cumpatat admir in tacere. De unde si ideea tacerea este una dintre cele mai galagioase voci.
Desi este puternica, apare o poblema. Iluzia de: nimeni nu te aude, nici macar atunci cand taci.
Multumesc pentru faptul de a ma auzi pe mine. Un fapt egoist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu