Carbunele

Intru pe usa din spate. Asa fac tot timpul, intru pe usa din spate. Bag mana in buzunar si scot ruleta. Apuc de un colt din camera si trag spre capul ruletei. Notez, 4 dungi latime, 2 dungi lungime si 3 dungi inaltime. Ce fac? Nu este de ajuns pentru ce vreau sa fac. Trebuie sa trasez un nou plan. Scot hartia si incep sa sterg cu guma. Bine, macar am scris cu creionul. Ciudat cand stergi urma carbunelui de pe foaie, te astepti sa nu ramana nimic. Dar ramane dunga trasa si in plus foarte mult material aparut de nu stiu unde, ce il tragi cu mana intr-o parte sau alta si dai pe tine.

Intorc spatele la bec - am impresia ca cineva se uita la mine - si ma trantesc cu picioarele intr-o galeata de apa rece. Pantalonii suflecati invers, de la brau in jos pana la genunchi, asteapta intamplarea. Crsss, crss... alearga al meu carbune pe hartia proaspat stearsa. Incerc sa-l duc pe o cale noua, dar el trage tot spre ce am sters. Dupa un timp de cearta, un timp in care au trecut cateva zgomote de anotimp printre noi, il conving sa mearga prin aceste noi locuri ce lui i se pareau reci si pline de ceata.

Incep sa scriu la noul meu plan.

Fara sa vad al meu carbune scria: Imi este dor!