miercuri, 17 martie 2010

Plutesc

Imi intind ambele brate spre cer si tip cat ma tin plamanii:
- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Plamani lenesi. Nui bag in seama. Incerc sa stau cat mai mult in starea de fericire ce ma inconjoara din interior spre afara - culori de curcubeu.
Pentru aceasta secunda oara, ce sper eu sa nu se mai termine ci doar sa inceapa ca intr-o forma de cerc, eu respir.
Incet, muschii bratelor incep sa ma doara. Nu renunt. Pentru secunda asta oara, eu respir.
Si cad cu ochii sub ploape, nu apuc sa-mi dau seama daca am atins ceva... si cad si eu sub pleoape... unde... nu tin de nimic.......vin cu tine....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu