Ma admir in oglinda mea mare si spun: Ce bine esti!
Asa a trecut fiece zi, fara sa imi dau seama.
Se vede ceva. Da, acum stiu ce am acolo sub tricou. Il dau jos repede. O mana imi strange inima cu forta. "Port cu mine tot ce este al meu", spune ea. Ii vorbesc frumos sa ma lase in pace sau macar sa imi dea o pauza. Nimic. Nu ma aude. Nici nu vrea sa auda de mine. Sunt inexistent.
Strange cu o forta inimaginabila.
Ma simt ca un ales. Eu va trebui sa port toata aceasta strangere de forte cu mine. Sunt foarte curios cat voi rezista.
Inchid ochii si spun: Ce femeie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu