Stau verde in casuta mea plutitoare. In casuta mea frumoasa ce pluteste in aer, in apa, in mintea mea. Diminetile cand ma trezesc agitat nu se mai termina. Cred ca asteapta ceva, sau pe cineva. Percep multe culori in jurul meu, iar eu tot verde raman. Nimeni sa ma strige, nimeni sa ma gaseasca. Imi pare bine sa spun asta, dar: simt o placere enorma cand sunt obosit, lumea este mai frumoasa iar gandurile mele nu pot gandi lucid.
Plutesc cand pe gandul lui, cand pe gandul celuilalt sau al ei. Cel mai important este ca incet, incet, incep sa nu mai plutesc deloc in gandul tau. Sunt atat de indurerat incat sub umbrelele lui "orice este posibil" ma ascund si ma mint sa respir in fiecare zi.
Verde este numele meu si expir oxigen.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu